Biserica San Francesco, cu adiacente fostă mănăstire, a fost una dintre primele Conventual complexe să crească în lucana teren, de fapt portalul bisericii poartă data de 1307, un semn că la acea dată biserica a fost deja funcționează. Mănăstirea minorilor mănăstiri a fost suprimată în 1808, iar biserica a fost rededicată Sfântului Ioachim (în cinstea lui Murat). Biserica a fost renovată în primele decenii ale secolului al XVIII-lea, după cum reiese din stucaturile baroce, pe o sală preexistentă cu un model arhitectural de "hambar" (tipic bisericilor Franciscane din primii ani). În prezent, în clădirea sacră sunt adăpostite câteva opere de artă de o importanță considerabilă, cum ar fi corul de lemn din 1645, tavanul de lemn "guașă" (tempera pe panou) al buonabitacolese De Martino din 1745, câteva pânze valoroase.
