Pe străvechea insulă Megaride se ridică impunătorul Castel dell'Ovo. Una dintre cele mai fanteziste legende napolitane i-ar trage numele de la oul pe care Virgil l-ar fi ascuns într-o cușcă din subsolul castelului. Locul în care era păstrat oul era închis cu lacăte grele și ținut secret pentru că de acel ou atârnau "quell'ovo pendevano tutti li facti e la fortuna dil Castel Marino" (toate faptele și averile din Castel Marino atârnau de acel ou).Din acel moment, soarta castelului, împreună cu cea a întregului oraș Napoli, a fost legată de cea a oului. Cronicile relatează că, pe vremea reginei Giovanna I, castelul a suferit pagube importante din cauza prăbușirii arcului care unea cele două stânci pe care este construit, iar regina a fost nevoită să declare solemn că a înlocuit oul pentru a evita ca panica să se răspândească în oraș de teama unor noi și mai grave dezastreDupă cum s-a menționat deja, se află pe insulița Megaride, formată din două stânci unite între ele printr-o arcadă mare. Cumanienii (de origine greco-euboică) au debarcat pe această insuliță la mijlocul secolului al VII-lea î.Hr. și apoi au fondat orașul (sau, cel puțin, o așezare organizată) Partenope pe muntele Echia, în spatele acesteia. În 1949, necropola din Partenope a fost descoperită pe Via Nicotera 10, în timp ce se săpau fundațiile pentru construcția unei clădiri care a înlocuit o alta distrusă de bombardamentele din timpul ultimului război. Pe insuliță și pe muntele Echia, în secolul I î.Hr., în timpul dominației romane, a fost construită faimoasa vilă a lui Lucius Licinius Lucullus, care probabil că se întindea cu grădini și fântâni până în actuala Piazza Municipio, după cum pare să dovedească o structură scoasă la lumină de săpăturile recente sub Castelnuovo. Din vila amintită au mai rămas doar coloanele din așa-numita "Sala delle Colonne" (Sala Coloanelor) care, în Evul Mediu timpuriu, a fost folosită ca refectoriu al unuia dintre mănăstirile construite pe insulă, precum și rămășițele unui nimfaium pe terasa Monte Echia.
