Forumul lui Traian, ultimul și cel mai grandios dintre forurile imperiale, a fost construit de Traian între 107 (anul triumfului său asupra dacilor) și 113 d.Hr. nivelarea unei bucăți din Quirinale sau a șaui care o lega de Capitoliu. Monumentul, opera marelui arhitect Apolodor din Damasc, avea în total 300 de metri lungime și 185 de lățime și s-a articulat pe terase puțin ridicate unele față de altele. Planul Forumului lui Traian era mai articulat și mai complex decât cel al predecesorilor săi: cuprindea, de fapt, o piață mare, flancată de arcade cu exedre în spate, dominată pe o latură de impozanta Bazilica Ulpia, în spatele căreia se afla Columna lui Traian, între cele două încăperi interpretate ca biblioteci; pe latura opusă, piața era închisă de o sală mare cu plan trisegmentat (cu sector central drept și sectoare oblice laterale spre interior), a cărei fațadă monumentală cu colonade constituia fundalul colosalei statui ecvestre a împăratului, și, în spatele sectorului central al acestuia, dintr-o curte patruunghiulară care urma să pună complexul în comunicare cu Forumul lui Augustus. Complexul monumental a fost folosit ca fundal solemn pentru ceremonii publice, la care au fost martori în mai multe rânduri izvoarele antice, și pentru ridicarea de statui, menite să cinstească iluștri din diverse epoci.
