Top of the World
Vechea capitală a ducatului Montefeltro (35 km de Pesaro) se află pe vârful a două coline și de-a lungul versanților acestora, cu acoperișurile caselor și bisericilor înclinate spre Porta Lavagine la nord-est și Porta Valbona la sud-vest.Este una dintre cele mai importante destinații turistice de artă din lume datorită istoriei sale și a numeroaselor monumente și opere de artă pe care le conține.Are origini foarte vechi, dar există documente doar din secolul al III-lea î.Hr. când Urvinum Mataurense și-a asumat demnitatea de municipium roman (rămășițe ale zidurilor și teatrului). Poziția sa strategică a favorizat implicarea sa în luptele care au caracterizat perioada feudală, când a trecut de partea ghibelinilor, iar Antonio da Montefeltro, înăbușind o revoltă împotriva împăratului Frederic Barbarossa la Roma, a obținut pe teren titlul de conte și funcția de vicar imperial de Urbino (anul 1155). Acesta a fost începutul legăturii orașului cu dinastia Montefeltro, care a durat, deși cu momente dificile și contrastante, până la dispariția acesteia. Însă, mai ales cu Federico al II-lea da Montefeltro, mai întâi conte și apoi duce, Urbino a atins apogeul splendoarei sale artistice, mai ales după ce familia Montefeltro a obținut supremația teritorială, smulsă definitiv din ambițiile expansioniste ale învinsului Sigismondo Malatesta (1463). La îndemnul Ducelui Federico, vechea casă medievală a familiei Montefeltro a fost extinsă și înfrumusețată mai întâi de Luciano Laurana și apoi de Francesco di Giorgio Martini, până când a devenit splendidul Palat Ducal, o capodoperă absolută (cu "Torricini" și "Cortile d'Onore") a artei renascentiste și care găzduiește astăzi prestigioasa Galleria Nazionale delle Marche, care adăpostește capodopere absolute precum "Flagelația" și "Madonna di Senigallia" de Piero della Francesca și "Muta" de Raphael Sanzio. Un palat autentic, în care memoria Ducelui Federico trăiește veșnic alături de cea a fiului său Guidubaldo și a splendidei lor Curți; din cameră în cameră, de la "Salone del Trono" (Sala Tronului) la acel unicum care este "Studiolo del Duca" (Studiul Ducelui) cu splendidele sale lambriuri încrustate și seria de portrete ale "Oamenilor Iluștri". Dar tot în Urbino, pe străzile și străduțele sale abrupte, se întâlnesc toate tesserile unui mozaic urban care poartă urmele unei lungi istorii artistice și culturale: de la volumul neopaladian al Catedralei, reconstruită de Valadier după cutremurul din 1784, la magnificul portal din travertin (cu o copie a luntrei lui Luca della Robbia) al bisericii S.Domenico, de la biserica medievală S. Francesco, cu frumosul său clopotniță gotică cuspidată și marea piesă de Federico Barocci, la oratoriul S. Giuseppe cu celebra "Crib" de Brandani, de la Palazzo Albani (secolele XV-XVIII) la biserica din apropiere S. Spirito (secolul al XVI-lea), la casa în care s-a născut Rafael, sediul Academiei Rafael fondată în 1869. Mai sus se află Fortăreața Albornoz, de pe ale cărei terase priveliștea baleiază în direcția Palatului Ducal cu "Torricini", dar și spre colinele cele mai apropiate, cum ar fi cea dominată de biserica S. Bernardino din secolul al XV-lea, sediul Mausoleului Ducilor.
