Vila, al cărei nume convențional derivă dintr-o capelă construită în zonă în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a fost construită pe marginea dealului care probabil s-a prăbușit parțial deja în momentul erupției, purtând cu ea capătul nordic al camerelor dispuse pe fața nordică. Planificarea clădirii este dezvoltată în funcție de o dublă orientare: cea mai mare parte a complexului urmează tendința dealului, cu cele mai reprezentative medii într-o poziție panoramică pe mare. Sectorul termic urmează în schimb orientarea uzinei urbane, așa cum se poate observa din sondajele lui Carlo Weber din 1759. Vila a fost construită în epoca Augustană timpurie, apoi modificată de mai multe ori în primul secol d.HR., în special în epoca claudia. Structurile vizibile au fost grav afectate de cutremurul din 1980, care a necesitat lucrări masive de restaurare. În prezent, intrați dintr-un vestibul care duce în atrium, în care este amplasat larariul, cu decor în marmură faux. Zona pentru băi este atașată de restul clădirii cu o axă diferită, datorită prezenței unui drum care și-a condiționat orientarea. Secvența mediilor este cea tipică, care are în secvență frigidarium, tepidarium și calidarium respectiv pentru băi de apă rece, caldă și caldă. O mare parte din suprafața vilei este ocupată și de grădina care se extinde dintr-un Nymphaeum monumental, cu vedere la un coridor inelar și decorat cu mozaicuri parietale rafinate. De cel mai înalt nivel este fresca care decorează diaeta (cameră de odihnă) la capătul pridvorului lateral estic, cu reprezentarea Perseului și a Cassandrei.
