Abația Santa Maria di Vezzolano este o bijuterie artistică situată la poalele unuia dintre cele mai înalte dealuri din Monferrato.În liniștea senină a acestei văi, de-a lungul secolelor, artiști și meșteri puțin cunoscuți au creat capodopere care încă îmbogățesc unul dintre cele mai bine conservate și mai semnificative monumente din întregul Piemont.Deși legenda spune că fondarea sa datează de la Carol cel Mare, primul document în care este menționată Ecclesia di Santa Maria di Vezzolano datează din 1095: este vorba de învestirea lui Teodulo și Egidio ad officiales, cu angajamentul de a adera la anumite precepte comune și de a trăi conform regulii canonice, probabil cea a Sfântului Augustin, atestată ulterior la Vezzolano prin bula papală din 1176 și 1182.Din punct de vedere artistic, acest complex constituie cel mai valoros exemplu de arhitectură romanico-lombardă din Piemont.Fațada, în stil pur lombard, construită din cărămidă, întretăiată de benzi de gresie în care sunt vizibile scoici fosilizate, are un bogat decor sculptural cu conotații transalpine, concentrat în partea centrală. Interiorul este în formă gotică timpurie.Naosul este împărțit de un dig (narthex sau jubé), o structură arhitecturală rară pe coloane mici. Pe pilastru se află un basorelief policrom în două registre suprapuse reprezentând Patriarhii și Poveștile Fecioarei, databil în al treilea deceniu al secolului al XIII-lea, deși poartă data de 1189.În claustru, unul dintre cele mai frumoase din întregul Piemont, se află capiteluri sculptate și un important ciclu de fresce din secolul al XIV-lea.Grădina, cu poziția sa centrală, se referă la centralitatea omului care o cultivă, în timp ce verdele care o înfrumusețează reprezintă o legătură între frumusețea lumii și frumusețea divină.
